Destin

Listen to your heart when he's calling for you.
Listen to your heart, there's nothing else you can do.


Simt cum o sa ma paraseasca. Ii tin capul in poala mea si imi zambeste tremurat. Nu vreau sa il pierd. Incet inchide ochii. Simt ca nu il mai am langa mine. Ii sarut buzele si il strang la piept.
- Intoarcete... te rog... o sa fi tata nu ma las singura, dar el nu ma auzea. Era undeva departe.


- Ai caramba vezi pe unde mergi, urla cineva la mine.
- Mai bine uita-te tu pe unde iti misti ceea ce ai in pantaloni, spun enervata.
Ridic privirea si ma izbesc de cruda realitate. Un baiat inalt sta in fata mea. Parul lui drept si saten ii cadea usor. Ochii aceia verzui ma facea sa ma pierd in ei. Buzele acelea rozalii ma ademeneau si pielea lui usor bronzata ma chema.
Vad cum ma analizeaza. Urasc chestia asta.
- Hey,scumpule nu te mai uita atat la decolteul meu, tip la el.
Ridica privirea si imi zambeste. Dintii lui albi si perfecti ma inebuneau.
- Sunt Bogdan, si imi intinde mana.
- Ce gest tipic masculin nu? spun usor amuzata.
- Imi pare rau domisoara, spune zambind.
Pur si simplu ma inebunea acel zambet. Ma pierdeam dar nu doream sa arat asta. Doream sa fiu pe pozitie.
- Nu ti-am tinut minte numele, spunea ridicand o spranceana
- Nu l-am specificat, spun amuzata.
- Oare care este numele acestei fete din fata mea? intreaba usor.
- Pentru a avea inca un nume in plus in minte bine. Uite numele meu este Amira.
Zambea. Pur si simplu asta facea.
- Imi pare rau dar trebuie sa plec, spun incet.
Ma priveste fix in ochi. Erau asa de patrunzatori. Parca ma hipnotiza.
- Atunci , poate o sa ne mai vedem , nu? ma intreaba.
Nu stiam ce sa ii raspund. Stau in fata unui baiat de 10 minute care imi zambeste si eu simt ca ma topesc. Las usor capul in jos si ma intorc. Nu i-am raspuns si am plecat de langa el.
Cine era? Era asa de ciudata. Era puternica si tare in gura dar totodata era blanda si romantica. Simteam ca lesin daca ma mai uitam mult in ochii ei. Simteam cum mare ma chema. Simteam...
Amira... da numele ei ma inebuneste. Un nume pe masura pentru o fata asa.


O ambulanta soseste. Este pus pe targa si lacrimile mele cad si mai multe cand vad ca medicii incearca sa il resusciteze. Genunchii deja ma dureau si ochii ma usturau. Ingerul meu nu vreau sa plece. Nu , nu acum!
Ma urc in ambulanta si il prind de mana. O are rece dar pe un ecran se vedeau niste linii intrerupte. Da , este inca langa mine. Ii sarut mana si ma pun pe acea banca din ambulanta. Simt cum mi-o strange.
- Sunt aici iubitule. Niciodata nu o sa plec...
- Te rog, daca o sa fie baiat sa aiba numele meu, imi spunea incet.
- Nu , nu o sa ma parasesti ma auzi?! Tu si cu mine o sa fim impreuna pentru o eternitate. Nu o sa pleci. NU!
Deja nu mai vedeam din cauza lacrimilor care imi cadeau cu repeziciune. Nu mai puteam sa imi tin ochii deschisi.

Iar el? De doua ori intr-o zi. Ce mai vrea acum?
- Amira? ma intreaba incet.
- Bogdan? intreb la randul meu.
- Nu credeam ca o sa te mai vad. Nu ma asteptam. Defapt nu eram pregatit sa te intalnesc iar.
Ii zambeam. Asta facea si el. Suntem doi prosti care ne zambim si ne uitam unul la altul. Nu stim ce sa zicem.

Ambulanta intra in curtea spitalului. Da! Inima inca ii bate. Deschide usor ochii. Inca au acea culoare verzuie. Incearca sa imi zambeasca dar durerea era prea mare. Ii inchide.
- Iubitule rezista. Nu ne parasii...


*

Cateva ore mai tarziu ma aflu tot pe acele canapele de pe holul spitalului. Sunt asa de incomode. Nicio veste despre el. De 3 ore jumate este in operatie. Medicii se tem ca ii vor amputa picioarele. Dar , nu conteaza. O sa fie langa mine. O sa il am in fiecare noapte...
O targa iese impinsa de o asistenta. Era el. Medicul iese cu capul in jos. Nu intelegeam ce se intampla....

*
Acum sunt in fata lui. Doarme. Sau poate nu! Ii iau mana in mainile mele. Era calda si fina. O sarut. Ii mangai chipul perfect. Parul lui cadea usor pe langa el. Era un inger. Era ingerul meu.
- Amira te-ai mai gandit? se aude o voce.
- Elis nu pot sa fac asta.
- Amira gandeste-te. Daca il ti asa il chinui. Nu o sa se mai faca bine niciodata.
Ma uit la el. Nu doream sa fie deconectat de la aparate dar el numai asa mai traia. Numai asa era langa mine.
-Amira , te rog... ii faci rau. Destinul lui este sa moara.
Cum putea sa zica asta? Elis , cel care a fost langa el mereu. Dar , avea dreptate.
Inima imi zicea sa fie deconectat. Dar , mintea il dorea langa mine...
Ma aplec deasupra lui. Stiu ca ma simte si ma aude. Il sarut pentru ultima data.
Apoi ma intorc cu spatele... si ies incet din camera impreuna cu Elis.
-Amira, te iubesc! spuse Bogdan incet si apoi pe ecranul acela de langa pat apare o linie continua.


EPILOG

Au trecut 4 ani de cand iubitul meu Bogdan m-a parasit. Nu si-a putut vedea comoara. Da , la 5 luni dupa ce a murit Bogdan am nascut un baiat. Este leit lui. El este mica mea alinare . Tot ce a mai ramas de la el pe Pamant.
-Mami am gasit o poza cu tata,se aude o voce.
Un baietel coboara usor treptele si imi indinde o poza. Era facuta cu 2 zile inainte de acel accident. Zambea...
Acum, numai asta mai am.
Imi iau incet copilul in brate. Il sarut pe crestet.
- Bogdan, sa ajungi ca tatal tau...
- Sa cunosc pe iubirea vietii mele cum te-a cunoscut el pe tine.
- Cine stie iubitule poate istoria se repeta.