Mai avem multe de spus inca
Ma zbat in continuare n'o sa'mi las sufletul sa moara
Era sfarsitul se terminase.Nu'mi venea sa cred ca nu vei mai fi niciodata langa mine,ca nu ma vei mai strange niciodata de mana si sa'mi spui ca totul va fi bine si ca vom trece noi si peste asta.Erai in acel sicriu de lemn fara suflare ,mama si sora ta ma priveau cu ura oare de ce toata lumea ma considera vinovata pentru tot?Acele priviri plinde de ura ma reneau enorm de parca nu mi'ar fi fost de ajuns ca te pierdusem pe tine singura fiinta care ma aducea mereu cu picioarele pe pamant ,singura persoana care ma invatase sa zambesc si care ma facea mereu sa rad.Acum erai acolo jos sub pamantul umed si rece.Lacrimile imi inundasera intreg trupul ,pana si asa numiti tai prieteni care iti facusera atat de mult "bine" ma priveau cu ura si nu intelegeam de ce? de ce toti ma considerau pe mine vinovata cand defapt ei erau cei care te adusesera in situatia asta.Inmormantarea dura o ora toti au pus cateva flori pe mormant si au plecat in graba trecand pe langa mine ca pe langa o fantoma unii chiar intrand in mine si lovindu-ma din plin dar fara sa-si ceara scuze.Dupa ce toti au plecat mam asezat singura pe mormantul tau voiam sa te mai simt odata aproape .Mama veni dupa mine voia sa ma ia acasa dar iam spus ca o sa vin singura ca vreau sa petrec putin timp singura cu tine.Probabil din nou sa gandit ca sunt nebuna dar ce mai conta oricum toata lumea ma considerat o nebuna de cand ma stiu,toti inafara de tine .
A:Dariuus!De ce?De ce mai lasat singura printre toti acesti monstrii?De ce nu mai luat cu tine?De ce ?Mi-ai promis ca o sa ma iei cu tine oriunde ai merge de ce nu ai facut-o si de data asta?Iubire iti promit ca desi toti ma considera vinovata pe mine o sa le arat cine este cu adevarat de vine si o sa ma razbun pe toti pentru tot raul pe care ti lau facut!O sa le para rau ca mi te-au luat!
Am continuat sa ma rog la Dumnezeu sa mi te aduca inapoi dar totul era in zadar,oamenii treceau pe langa mine si ma priveau ciudat probabil si ei ma credeau nebuna si cine nu ar fi facut-o daca ar fi vazut o fata de 16 ani singura intr-un cimitir intinsa pe un mormant si plangand fara oprire.Acea zi ma extenuase complet si am adormit pe mormantul tau plangand.
Am simtit cum o mana rece imi aranja parul si mil dadea din ochii asa cum obijnuiai tu sa o faci,am deschis ochii dar nu era nimeni.Era asa intuneric iar eu eram intr-un cimitir,pana in acel moment imi era frica sa merg in cimitir si dimineata cu multe persoane in jur dar acum eram singura si nu era pic de lumina decat cea a stelelor si a lunii.Am auzit galagie si pasi care se indreptau inspre mine asa ca am inchis repede ochii si mam prefacut ca dorm..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu