Acum imi e greu pentru ca ai scos la suprafata ceea ce tineam ascuns in mine. O alta persoana. Si pana la urma si suferinta este un sentiment care nu ne lasa sa uitam ce suntem cu adevarat. Oameni!
Crede-ma ca imi e greu si vreau sa imi fie bine dar fara tine, fericirea e departe. Fericirea este ca un tren in care urci doar daca ai bilet. Eu mi-am pierdut pe drum biletul. Ma ajuti sa il gasesc? Destinatia de pe bilet erai TU.
Si daca inchid ochii acelasi chip putin sters zaresc. Nu se schimba niciodata. Sta si se uita fix la mine. Niciodata nu clipeste, nu se misca. Ma bantuie... unde esti?
De la fereastra vad marea. Parca ma cheama, parca imi zice numele, parca te vad in ea. Iti amintesti cand imi ziceai ca o sa ma inveti sa înot? Eu n-am uitat. Nu am uitat niciun cuvant spus de tine. Le-am memorat pe toate.
Nisipul cald ma ispiteste. Ies usor din casuta de pe plaja la care am visat ani de zile. Simt mirosul marii. Nu este inecacios este... divin!
Inaintez pana ce picioarele mele ating apa calduta. O senzatie de racoare imi inunda trupul firav. Mai inainte, parca ceva ma cheama, ma ispiteste... Apa imi ajunge pana aproape de gura. Intorc capul si nu mai vad casuta, nici macar tarmul. Inchid ochii si simt cum apa imi atinge fata delicat.
Apoi am incetat sa mai respir si am simtit linistea...
Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu